Curajul disidentului este acela de a contrazice opinia majorităţii şi de a se poziţiona împotriva curentului. Este curajul de a vorbi atunci când alţii tac. Este curajul de a tăcea atunci când toată lumea vrea să vorbească. Doina Cornea nu a avut acest tip de curaj.
Şi aceasta pentru că ea a avut un alt tip de curaj, mult mai valoros şi mai profund. Termenul de disident este mult prea palid, mult prea slab pentru a desemna lupta Doinei Cornea. Este mult mai potrivit termenul de eroină decât cel de disidentă.
Curajului eroului presupune să rişti totul pentru a înfrunta Răul absolut. Doina Cornea a făcut acest lucru. O femeie slăbuţă şi mică de statură, o biată asistentă universitară de la Cluj, a reuşit să se opună unui regim totalitar cumplit. Doina Cornea a salvat onoarea unei naţiuni. Deci, Doina Cornea a salvat viitorul românilor, care au avut şi ei o eroină comparabilă cu Vaclav Havel sau cu Sfântul Ioan-Paul al II-lea. Eroina Doina Cornea a avut, poate, un curaj mai profund decât cel al partizanilor din munţi, care merită şi ei întreaga noastră recunoştinţă.
Atunci când studiem documentele şi mărturiile legate de partizanii din munţi vedem că, de multe ori, curajul lor eroic era rodul disperării. În cazul Doinei Cornea, curajul ei era rodul speranţei. Într-un fel, cred că Doina Cornea ştia că va câştiga războiul cu sistemul comunist chiar şi atunci când era anchetată, umilită, arestată sau bătută de securişti. În cazul Regelui Mihai I am mai văzut această lumină interioară care a animat-o şi pe Doina Cornea.
Cred că lumina interioară venea din profunzimea cu care Doina Cornea îşi trăia credinţa. De asemenea, venea şi din idealurile pentru care lupta.
Spre deosebire de mulţi disidenţi, Doina Cornea nu lupta pentru un socialism cu faţă umană, nici pentru glasnosti, nici pentru perestroika. Nu lupta pentru mai multă carne în magazine şi nici pentru acces la magazinele partidului.
Ea lupta pentru trei lucruri importante: revenirea României la o democraţie autentică, în care demnitatea persoanei umane să fie respectată pe deplin, mai lupta pentru repunerea Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, în drepturile şi libertăţile sale şi mai lupta pentru restaurarea monarhiei şi pentru întoarcerea pe tron a Regelui Mihai I şi a urmaşilor săi. Dacă, într-adevăr, respectul nostru pentru Doina Cornea depăşeşte remarcile de circumstanţă, ar trebui să luptăm pentru a-i realiza idealurile.
Doamne, te rog, odihneşte-o pe eroina noastră alături de cei drepţi!
